— La ce naiba te uiți? se răstește ea, ochii ei reci înghețându-mă pe loc.

E prea târziu să regret? E prea târziu să repar ceea ce am stricat prostește din cauza aroganței și mândriei mele?

Tricoul ei alb și blugii erau acoperiți de sânge, dar era ca și cum nu-i păsa cu adevărat. Dădea impresia că nu o deranja deloc.

Mă uit fix la ea și apoi la opera ei, și nu știu ce să cred sau să simt. Sigur, P