Mama plânge în hohote și e ținută în loc de tata, care ne privește pe amândoi cu furie în ochi.

„Vă rog, băieții mei, puii mei. Nu faceți asta. Vă rog.” se lamentează mama, iar pieptul mi se strânge.

„Nu, mamă, asta trebuie făcută. Ne pare rău că te rănim astfel, la fel cum ne pare rău pentru toată suferința pe care am provocat-o. Așa că vom repara lucrurile în felul nostru și nu în felul în care