Pășesc în șosetele mele pufoase și mă așez pe scaun. Își ridică capul și pufăie spre mine, iar eu îi răspund la fel.

— Vei fi bine, nu voi lăsa să ți se întâmple nimic, spun în timp ce o mângâi pe cap. Tații mei se apropie de mine cu ochii pe Mystique, dar ea nu se mișcă și nici măcar nu-i bagă în seamă.

— Puiule. Mă ridic și îi îmbrățișez pe amândoi.

— Taților, Doamne, cât mi-a fost de dor de voi