— Nu, am vorbit cu el nu demult. Totul e bine. Rebel doarme, iar el se joacă cu Lubov. E în casă. Spune el, iar eu râd, clătinând din cap. Știam că ar fi trebuit s-o încătușăm de nenorocitul ăla de pat.

— Nu e acasă. Tocmai m-a sunat și suna de parcă ar fi fost într-un oraș. Mă întorc. S-a furișat afară și urmărește o oarecare pistă despre care nu ne-a spus nimic. Du-te acasă, Dante, și vezi dacă