**POLLY**

„Odin! Mănâncă ca să putem merge la festival”, îl implor eu pe lupul încăpățânat. Împingând cu piciorul bolul cu bobițe mai aproape de locul unde s-a postat în ultima jumătate de oră, fix lângă ușa din spate.

Mârâie la mine, întorcându-și fața și corpul spre perete, astfel încât, efectiv, își bagă nasul în crăpătură.

Gestul este atât de adorabil încât nu mă pot abține să nu râd, alunecân