**PAUL**

Drumul spre casa mea este tăcut ca mormântul. Anastacia nu mi-a scos un cuvânt de la apelul ei telefonic traumatizant cu sora ei. Nici măcar un cuvânt. Și în ciuda faptului că totul din mine imploră s-o iau în brațe și să-i sărut toate fricile până dispar, știu că are nevoie de spațiul ei chiar în acest moment.

Așa că... i-l ofer.

Dar dacă o să trebuiască să o mai văd vreodată plângând aș