**DOMONIC**

Îl privesc pe Draven cum închide ușa și mă întreb ce face. Sunt, sincer, puțin dezamăgit că n-a alergat pe hol să mă întâmpine, dar poate că nu-și dă seama că sunt în casă.

Două zile. Încă două zile nenorocite. Atât ne-a mai rămas.

Mă îndrept în tăcere pe hol, furișându-mă în cameră și o găsesc ieșind din baie.

— Domonic! zâmbește ea, venind spre mine.

A renunțat la pantalonii pe care