— Nu am apucat să-ți mulțumesc zilele trecute pentru că mi-ai salvat viața. Îți mulțumesc și mă simt îndatorată ție, zâmbi Lisa, iar Andrew își puse mâinile peste ale ei, spunând că nu a fost nimic.

Imediat ce mâinile lui le atinseră pe ale Lisei, simți o scânteie pe care nu o mai simțise în ultimii 5 ani din viața sa. Acele sentimente reveniseră. Se simți speriat imediat.

— Ești bine? întrebă Lis