În ochii Leticiei apare o sclipire în timp ce urmărește cum cuvintele mi se absorb în suflet: „Se simte bine, nu-i așa?”

Îmi las furculița jos și îmi dreg vocea, încercând să par relaxată: „Într-un fel da, așa e.”

„Asta pentru că există putere în acele cuvinte. Ele sunt ale tale, Kas. Tu le deții,” își sprijină bărbia în palme și mă privește mai atent.

„Cum adică le dețin? Un om nu poate deține cu