Pașii lui Harley răsună prin mine mult timp după ce dispare prin ușile sălii de bal. Îi aud ca pe un ritm pe care nu-l pot urma, devenind tot mai slabi până când dispar complet.

Nu mă mișc. Nu imediat. Maxilarul mi-e încleștat, iar degetele îmi sunt strânse în jurul piciorului paharului de vin atât de tare încât cristalul ar putea crăpa în orice secundă. Dar îmi păstrez postura elegantă, de parcă