Până când lumina soarelui de după-amiază târzie începe să brăzdeze podeaua biroului meu ca niște lame aurii, am trecut prin trei ședințe, două shot-uri duble de espresso și exact un impuls criminal pe oră.

Griffin bântuie pe lângă fereastră, cu tableta în mână și cu ochii fugind între notițele sale și mine, de parcă aș fi o bombă cu ceas. Ceea ce, ca să fim sinceri, nu e departe de adevăr astăzi.