Dorm ca naiba.

Mă foiesc, mă răsucesc și îmi înfoi perna de nenumărate ori. Arunc așternuturile de pe mine, apoi le trag la loc. Repet această rutină la nesfârșit până pe la patru dimineața, când creierul meu scurtcircuitează în sfârșit din cauza epuizării pure și mă târăște într-un fel de somn care seamănă mai puțin cu odihna și mai mult cu alunecarea într-o comă.

Când alarma urlă la șapte, pare