Sloane

Când privesc în jur, făcându-i cu mâna de rămas bun lui Slade, mă aștept să-l văd pe bunicul meu Waylon așteptându-mă. În schimb, îl văd pe Daniel.

— Hei, Daniel! spun eu, zâmbind și țopăind spre el.

Jur că aud un mârâit de undeva din parcare, dar când mă uit, nu văd pe nimeni.

— Ce a fost asta? întreabă el, luându-mi ghiozdanul.

— Habar n-am. Cine știe pe aici. Ai luat lucrurile mele de la