ZIA

Nu am spus nu.

Nu pentru că voiam durerea. Ci pentru că aveam nevoie ca el să creadă că sunt de neînfrânt. Putea să-mi facă orice lucru murdar voia, și totuși, nu aveam să recunosc că pur și simplu îi jucam jocul. Că puteam supraviețui oricărui lucru pe care îl arunca spre mine.

Așa că am stat nemișcată. Am lăsat tăcerea să mă înfășoare ca o a doua piele, usturimea de pe fund arzând mai tare d