**Lola**

Aburul se încolăcea în jurul lor ca fumul de la un rug, ridicându-se gros și nesfârșit, înfășurându-i în ceva care se simțea mai puțin a abur și mai mult a cenușa a tot ceea ce pierduseră. Palmele lui Enzo erau proptite de faianță, ținând-o captivă.

Gura lui s-a presat pe tâmpla ei, pe maxilar, pe gât — nu sărutări, ci legăminte. Jurăminte arse direct în pielea ei.

Când s-a tras înapoi, o