Din perspectiva Freyei

Lacrimile îi brăzdau fața lui Luca, crude și lipsite de apărare. Vocea i se frânse când șopti:

— Mulțumesc... mulțumesc...

Era prima dată când cineva îi stătea alături. Recunoștința din ochii lui trecu prin mine ca niște gheare. Lupoaica mea se foi neliniștită în mine, cunoscând prea bine disperarea de a fi lăsat singur, neauzit, nedorit.

Când am ieșit în cele din urmă din