Ea se foi.

„Și acum să te văd atât de supărată, știind că e vina mea. Mă ucide. Te rog. Lasă-mă să repar lucrurile.”

„Nu poți.”

„Lasă-mă să încerc.”

Macie nu s-a mișcat.

Când el a slăbit strânsoarea, ea l-a privit în sfârșit în acei ochi atât de albaștri. Și-a pierdut dorința de a lupta când a văzut suferința de pe chipul lui.

„Sunt un dobitoc uneori.”

Ea a dat din cap aprobator.

„Dar n-aș