Fără a-i aștepta răspunsul — la urma urmei, era de prisos — ea se ridică încet în picioare și apoi făcu un pas înapoi, astfel încât căldura focului să-i mângâie pielea.

Ascunzându-și zâmbetul, se întoarse până când ajunse cu spatele la el și începu să desfacă eșarfa de la brâu. Privi peste umăr și văzu că el o urmărea cu o fascinație avidă.

„Am nevoie de ajutorul tău, soțule.”

Mâinile îi tremurau