Trebuia neapărat să pună capac imaginației sale hiperactive. Karla avea nevoie de sprijin. Nu de validarea bănuielilor ei.

Cu o grimasă, Ken se ridică, aruncând o privire în josul mesei, spre Derrick.

— O poți duce tu pe Karla acasă după aceea? întrebă el. Nu știu cât va dura asta.

Tristețea inundă ochii Karlei. Cum putea Ken să nu vadă cât de mult o rănea? Putea fi chiar atât de orb? Toți ceilalț