♡ Perspectiva Miei ♡

„Nu te-ai dus să omori copilul, nu-i așa?”

Am simțit de parcă fusesem proiectată altundeva, într-o altă realitate, unde nimeni nu vorbea, nu se auzea niciun sunet, cu excepția vocii Briannei.

Am privit rătăcită prin încăpere, cu un țiuit în urechi.

Sigur auzisem greșit.

De ce altfel ar fi fost toată lumea atât de împietrită?

De ce nu existau reacții sau schimbări de expresie?