Perspectiva lui Blake

M-am uitat la ea, ouăle îmbibându-i încet părul și fața. De ce se simte asta atât de familiar? Se uită urât la mine. "Mersi, aveam nevoie de proteinele alea în plus."

Acele cuvinte.

Proteine în plus. Mă încrunt.

"Blake, nu râde." O voce inocentă se plânge. Vocea sună ciudat de familiar și de parcă ar aparține unui copil. M-am holbat la Ley șocat. Îmi pierdeam mințile? Eram si