Rȗҽ

Gustul sufletului de banshee încă stăruia ca o aromă neplăcută care nu avea să dispară prea curând. Mă luptam cu impulsul de a vomita, nevrând să mă murdăresc pe mine sau pe Ares, care era acum lângă mine.

Mâinile lui îmi atinseră ușor ambele părți ale feței, iar sprâncenele i se încruntară în timp ce ochii săi pătrunzători îmi cercetau fiecare trăsătură.

— Ești bine? întrebă el cu o voce tand