₵ylester

— Poftim. Lupul al cărui nume tocmai l-am aflat, Sebastian, îmi aruncă în față niște haine uriașe.

— Aș prefera să nu-ți mai văd fundul gol pe canapeaua mea. Astea sunt haine, îmbracă-le. Îmi face semn spre hainele pe care le prinsesem stângaci în mâini.

M-am foit pe canapeaua confortabilă și am rânjit.

— Mi se pare confortabil așa, poate că aș putea rămâne în felul acesta.

Ochii lupului