Rȗҽ

Vântul urla cu furie printre copacii muribunzi. Erau negri ca smoala, înfricoșători, cu ramurile golite de frunze. Aerul este îmbâcsit, cu mirosul său de cadavre în descompunere.

Pământul este umed sub cizmele mele, mușchiul înconjoară baza copacilor. Ochii mei violeți scanează zona urâtă și au notat că era, fără îndoială, praf de vrăjitoare împrăștiat prin jur. Locul ăsta puțea a moarte.

Nu e