Mirosul sângelui umplea aerul, familiar și înecăcios, totuși el îl respinse, urmând mirosul vântului care adia de peste graniță. Aerul mai rece al ținuturilor vampirilor purta izul de stâncă și copaci morți. Era un miros care avea să-i bântuie probabil visele până la adânci bătrâneți.

Prima dată când trecuse granița, pierduse zece oameni în total din cauza vampirilor cruzi care se târau și sâsâiau