~ Din perspectiva Zoiei ~

— Dumnezeule! Nu-mi vine să cred că tocmai s-a întâmplat asta! piui Zoie. Corpul meu era, gen, pe adrenalină sau ceva de genul!

— Fii atentă la drum, spuse Asher simplu, ținându-și ochii înainte. Zoie îl observă strâmbându-se puțin, ca și cum i-ar fi fost greu să vorbească. Trebuie să aibă dureri mari.

— Ash, ești bine? întrebă Zoie, alternând privirea între drum și el.

—