Enzo:

— Bine ai venit acasă, iubirea mea, spuse Katherine, zâmbindu-mi.

I-am zâmbit înapoi, cuprinzându-i talia cu un braț în timp ce așteptam, oferindu-i șansa să-mi spună ce s-a întâmplat. Știam că nu o va face, dar o mică parte din mine spera totuși că o va face. M-ar fi liniștit măcar puțin să știu că nu uneltește ceva pe la spatele meu. Oricare ar fi fost motivul, eram dispus să ascult.

— Hei