Alex zâmbește în timp ce își privește fratele.

Era un zâmbet care venea din adâncul sufletului, un zâmbet liniștit, copleșit, care spunea mai mult decât ar putea spune vreodată cuvintele. Nu zise nimic. Nu avea nevoie.

Doar privindu-l pe Jullian stând acolo, întreg și sănătos, era suficient pentru a-i face inima să simtă că ar putea exploda.

Încă nu-i venea să creadă.

Jullian era mai bine.

Nu era