Perspectiva Sofiei

Luca se sprijinea de tocul ușii, cu mâinile încrucișate în jurul mijlocului, de Dumnezeu știe cât timp. Buclele îi erau în dezordine, încadrându-i fața și stând rebele în direcții diferite, făcând evident faptul că trăsese de ele toată ziua de azi.

Fața îi era inexpresivă, dar avea o ușoară încrețitură a pielii pe frunte, dovedind că era adâncit în gânduri. Nu m-am putut abține