Perspectiva lui Luca

— Ăă, wow, le-ai păstrat în tot acest timp... a început Armani să vorbească foarte încet, șocul și uimirea vibrând la marginea vocii sale, iar eu mi-am lăsat ochii să se închidă pentru câteva secunde.

— Da, le-am păstrat, am șoptit ca răspuns după câteva momente.

— De ce? Nici măcar nu erau așa bune, și țin minte că tata voia să le arunce într-o dimineață când m-a prins desenâ