Thea ridică o sprânceană.

— Îmi imaginez că nu, spuse ea.

— E adevărat că, acum câteva săptămâni, spuse Thomas, nu te vedeam decât ca pe o unealtă. Odată ce te-am mirosit, poate și ca pe o pungă de sânge delicioasă, dar ceva ce aș putea modela după bunul plac pentru uzul meu. Așa a fost timp de secole. Nu e o scuză, dar sper să înțelegi că nu a fost personal.

El studie fața Theei pentru a vedea d