Mi-a acceptat scuzele și ne-am îmbrățișat pentru a arăta că nu existau resentimente. Mi-a simțit obrazul ud de lacrimi lipit de al ei, s-a tras înapoi și m-a întrebat dacă sunt bine. Și-a smuls mănușile de box, m-a prins de braț și m-a dus să fiu îngrijit, în timp ce eu urzeam planuri în minte.

— Nu ai spus niciodată nimic, a zis Thea, ridicându-se în șezut și privindu-mă în ochi.

— Nu a trebuit,