O săptămână. O săptămână în locul ăsta nou.

Stau în mijlocul sufrageriei, cu mâinile în șolduri. Canapeaua e la locul ei. Patul, la fel. Jumătate din mobila pe care Penny a insistat să mă ajute s-o aleg e împrăștiată în diverse stadii de asamblare — amprentele ei sunt peste tot prin locul ăsta deja, deși ea nu realizează.

Și îmi place. La naiba, mai mult decât îmi place.

E al meu. E liniște. E paș