Micul dejun la cabana mare este zgomotos și haotic. Mesele lungi de lemn sunt pline ochi, oameni pe jumătate adormiți, cu ochii mijiți din cauza luminii dimineții, băgând în ei ouă și șuncă ca niște zombi. Cineva varsă suc de portocale. Altcineva geme dramatic în cafea, susținând că nu va mai bea niciodată.

Tyler stă lângă mine, cu capul în mâini, arătând pe jumătate mort. Părul îi e vraiște, stân