Sunt acasă.

În pat.

Înconjurată de perne moi, cearșafuri curate, lumina caldă a veiozei — tot ce am crezut că îmi lipsește cât am fost blocată în salonul ăla rece de spital.

Dar nimic nu se simte corect.

Am încercat să citesc mai devreme, dar capul a început să-mi bubuie la pagina cinci. Am încercat un film. Nu m-am putut concentra. Chiar și mesajele către Tyler îmi făceau craniul să zvâcnească. P