Când deschid ochii, lumea e învăluită într-un negru de catifea.

Nu genul moale. Genul care se agață, care înghite totul. Nu se strecoară nicio rază de lună pe după draperii. Nicio lumină de la vreun felinar. Doar întuneric dens, greu. Îmi ia câteva secunde să procesez de ce totul se simte atât de cald și solid și... stabil.

Apoi simt.

Fruntea mea se odihnește pe ceva dur. Nu inconfortabil de dur—s