Când mă trezesc, e lent și greoi, de parcă aș fi visat sub apă. Corpul mi se simte ca un aluat cald, moale și întins de la atâta mers și râs și adrenalină de aseară. Clipesc spre tavan, amețită, cu creierul în ceață și lent ca mierea — apoi realizez că ceva e... ciudat.

E prea liniște.

Prea multă lumină.

Prea târziu.

Mă ridic brusc în capul oaselor, inima sărindu-mi o bătaie, iar hanoracul pe care