Invidia își șterge fața cu dosul palmei, trăgând din nou nasul în timp ce eu îmi scot jacheta și o așez pe umerii lui Macy. Este mult prea mare pentru ea, înghițindu-i silueta, dar ea o strânge oricum la piept, zâmbind ușor. Sângele de pe pielea ei sclipește stins în lumina muribundă. Strâng gulerul jachetei în jurul gâtului ei, atât cât să-i țină de cald. Invidia își drege vocea și privește lung