Sunt trasă înapoi, dur și brusc, într-o altă amintire.

*Camera de piatră de sub casa haitei. Ușa străveche. Marcus. Salira. Felix. Un cerc de copii, mici și îngroziți, cu ochii strălucind ca niște stele încarcerate.*

*Vocea lui Marcus răsună, ascuțită și finală: Am nevoie doar de încă un copil de care să leg vraja. Pentru a-mi oferi controlul de care am nevoie.*

*Apoi se întoarce. Se uită la mine.