Vocea chicotește în capul meu. *Câinele tău infernal. Iată, lasă-mă să-ți arăt.*

Picioarele mele se mișcă de la sine, și îmi dau seama că nu dețin controlul corpului meu. E ca și cum aș sta pe scaunul pasagerului, doar privind. Eu... sau noi ne deplasăm spre un mic ochi de apă. Pe măsură ce ne mișcăm peste pietrele sparte și colțuroase și ne aplecăm înainte, îmi văd reflexia în apă. Arăt... exact