Ochii lui Toby scăpărară și el o strânse și mai tare în brațe. „Nimic. Mi-a trecut ceva prin minte, dar nu-i important.”

„Așa să fie?” Sonia se rezemă de pieptul lui. Încetă să-l mai descoasă, deși simțea că era apăsat de ceva. <i>Dacă nu vrea să vorb</i><i>ească despre asta, atunci n-o să insist.</i>

„Bun. Dau un telefon, apoi luăm prânzul.” Toby o lăsă din brațe.

Sonia se ridică de pe genunchii