— Aleric..., am strigat, simțindu-mă complet neputincioasă.

Asta nu era de bine. Chiar deloc de bine.

Și mai rău, chiar și în eventualitatea puțin probabilă ca asta să nu fie lucrarea Theei, nu exista nicio șansă ca ea să nu știe deja. Oricum ar fi fost, pierdeam timpul fiind blocată în această viziune.

Trebuia să ies de aici. Acum.

„Trezește-te.”

Mi-am pălmuit obrajii, dorindu-mi mai mult de