„Trei sute unu... trei sute doi... trei sute trei... trei sute patru....”

Îmi mișcam degetele ca niște picioare de-a lungul panoului de lemn în timp ce stăteam ghemuită pe bancheta din nișa ferestrei. În mintea mea, număram pașii pe care îi făceam până când mâna mea nu mai putea ajunge mai departe... apoi repetam. Câți pași puteam număra până când împlineam optsprezece ani?

Totul părea să se amest