Mă plimbam nervoasă prin zona de așteptare comună, situată chiar lângă sala de ședințe. Fiecare pas la unison cu secundele care ticăiau pe ceasul de pe perete, respirația și inima mea bătând atât de tare încât doar îmi creșteau anxietatea.

Întâlnirea era planificată, totul era gata. Tot ce mai rămăsese era Aleric. În orice moment acum avea să intre pe ușa aceea cu vestea care îmi va decide soarta.