Celula duhnrea a frică și pișat. Bărbatul stătea prăbușit la perete, cu încheieturile încătușate, ochii fugindu-i între mine și Kaiden de parcă încă își cântărea șansele. Nu avea niciuna. Nu aveam chef să lungesc treaba asta. Nu mai aveam. Nu cu Mia în pământ și cu lumea care deja mă seca de vlagă. Răbdarea mea pentru turnători și contrabandiști murise odată cu ea. Kaiden stătea la ușă, cu brațele