Când ajungem în sfârșit acasă e târziu, din nou. Munca la orele astea târzii mi-a dat peste cap rutina, dar am vești bune de împărtășit cu micul meu duo. Urcăm scările împreună, dar odată ajunși pe palier, îi iau de mâini și îi trag departe de camera de oaspeți pe care o foloseam, spre camera noastră permanentă care a fost în sfârșit terminată.

„Unde mergem, Nico?” mă întreabă Isla.

„La culcare, a