„Oh, așteaptă chiar aici, trebuie doar să iau niște pungi să acopăr ghipsul”, spune Tony în timp ce fuge din cameră.

„Dap, nu-ți face griji, nu plec nicăieri.” Îmi oferă un semi-zâmbet. Întorcându-se cu o rolă de saci de gunoi negri și bandă adezivă, îi fixează în jurul picioarelor mele. Apoi ia niște prosoape și le așază pe cealaltă parte a blatului, unde mă mută. Ridic o sprânceană la el întrebă