O vreme, în luminiș nu s-a auzit niciun sunet. Auri mă țintuise cu privirea, dar cuvintele ei se roteau neîncetat în mintea mea. Nu voiau să prindă rădăcini. Nu trebuiau să prindă rădăcini. Cum putea Auri să spună așa ceva chiar înainte de a intra în luptă? Era doar frică? Făcea această afirmație din cauza propriului sentiment de inadecvare? Îmi spunea oare că nu va lupta și acesta era motivul?

—