Nu am fost niciodată genul care să plângă cu adevărat. O făcusem de câteva ori, dar femeia asta mă făcea să-mi vină să izbucnesc în lacrimi. Să mă ghemuiesc în scaun în timp ce puterea ei pasivă se revărsa peste noi. Încercam să mă abțin din tremurat, dar asta însemna că piciorul îmi sălta în sus și în jos într-un ritm ridicol. Zeke, totuși, părea nervos, dar nu în același fel ca mine.

„Tu ești...