Când m-am trezit, atârnam din nou de perete. Încheieturile mi se redislocaseră deja și am știut că trebuie să fi folosit ceva ca să mă adoarmă. Cine știe cât timp am dormit de fapt. Îngrijorarea și-a croit drum prin mine, dar am realizat după un pic că nu era a mea. Mi-am ridicat capul, sprijinindu-l de perete. Hector era blocat cu mine. Oricât de mult nu ar fi trebuit să se simtă legătura cu tot